Transcrieți un interviu de istorie orală

Într-un cont — gratuit sau Pro, cu aceleași funcții — transcrierea vine cu:

Despre vorbitori

În limba română, transcrierea separă vocile în Vorbitorul 1, Vorbitorul 2 și așa mai departe, în înregistrările de până la 2 ore; redenumiți fiecare etichetă o singură dată, iar numele rămâne valabil în toată transcrierea. Dacă separarea eșuează, transcrierea vine fără etichete pentru vorbitori și semnalează asta.

Un marcaj temporal pe fiecare cuvânt

Apăsați pe orice rând ca să auziți pasajul; transcrierea urmărește sunetul în timpul redării. Momentul notat lângă o poveste e felul în care un cititor de mai târziu găsește vocea care o spune.

Editare direct în text

Nume de oameni și de locuri, date, cuvinte de grai — corectați-le acolo unde apar, cu vocea redată alături.

Un rezumat care păstrează citatele

Temele, citatele notabile redate exact, cu gramatica neretușată, și afirmațiile factuale pe care un cititor ar vrea să le verifice în alte surse.

Traducere

Traduceți transcrierea pentru rudele care nu vorbesc limba în care a fost spusă povestea — de pildă, nepoții crescuți în Italia sau în Spania — și citiți-o alături de original.

Export

Word (DOCX), TXT, SRT și VTT, în orice plan — Word pentru copia de arhivă, TXT pentru catalog.

O casetă digitizată aduce fâșâit, un reportofon pus prea aproape sau prea departe și un povestitor care n-a mai vorbit niciodată la microfon; transcrierea le poartă pe toate sub formă de erori. Orice transcriere automată are erori, iar ele se concentrează pe nume proprii, numere și termeni de specialitate. Înainte să citați un pasaj, apăsați pe rândul lui și ascultați: cu un marcaj temporal pe fiecare cuvânt, verificarea este o chestiune de secunde. Numele de oameni și de locuri sunt chiar rostul unei istorii orale, așa că ascultați-l pe fiecare înainte să intre în arhivă. Cuvintele de grai — din Maramureș, din Oltenia sau din Basarabia — pot fi scrise așa cum le-a ghicit sistemul de recunoaștere: verificați-le la fel.

Unele arhive cer o transcriere literală, cu fiecare pauză și repetiție; o transcriere automată nu le promite — scrie sub formă de cuvinte ce aude și poate omite un „ăă” sau o frază repetată. Dacă persoana înregistrată a fost de acord ca înregistrarea să fie transcrisă și păstrată stabiliți dumneavoastră, ca în cazul unei transcrieri făcute de mână.

Puteți și să înregistrați direct în browser, pe telefon sau pe computer. Țineți pagina deschisă și ecranul aprins până când opriți: un browser poate încheia o înregistrare atunci când pagina trece în fundal.

Fără cont, versiunea de încercare transcrie cel mult primele 10 minute ale unei înregistrări. Pe Pro, fiecare fișier poate avea până la 8 ore, în limita orelor incluse în luna respectivă; ce include fiecare plan arată pagina de prețuri. Vedeți planurile și prețurile.

La înregistrările lungi, etichetele vorbitorilor pot devia de la o secțiune la alta — o consecință a modului în care este procesat sunetul de lungă durată, nu o setare.

Bunicii nu povestesc pe capitole: într-o sesiune lungă, întrebați ce s-a spus despre colectivizare, despre război sau despre plecarea din sat, iar răspunsul indică pasajele și momentul lor. Într-o înregistrare foarte lungă, o întrebare s-ar putea să nu cuprindă tot fișierul — atunci, răspunsul spune cât din mijloc a rămas necitit.

Indicați limba principală în loc să o lăsați pe automat. Detectarea automată a limbii trebuie să decidă în ce limbă este fiecare porțiune vorbită, iar acolo unde înregistrarea schimbă limba, ce s-a spus în cealaltă limbă poate apărea tradus în loc să fie transcris — sau poate lipsi cu desăvârșire. În ambele cazuri, nimic nu este marcat ca lipsă: transcrierea va părea completă.